Capitolul 1

Capitolul 1 Inceputul

 

Stiti cum se spune ca viata noastra nu e perfecta dar a mea cu siguranta este .Asta credeam inainte cand eram printre cele mai populare fete din Liceul nostru din Forks si avea un iubit foarte frumos Edward. Dar toate astea aveau sa se schimbe .Totul a inceput cand aveam 16 ani si eram in clasa a noua. Vorbisem cu Caroline sa ne intalnim la cafeneaua noastrapreferata  Ma imbracasem cu niste colanti si o bluza  albastra  larga .Tinand cont ca eu eram foarte populara  trebuia sa ma imbrac cu cele mai frumoase haine.Parintii mei nu eram mai deloc pe acasa, ei credeau ca atata timp cat eu am tot ce imi trebuie eram fericita , cand eram mica ma suparam evident dar acum m-am obisnuit. In timp ce conduceam ma suna Edward, iubitul meu.

            -Buna iubire! Unde esti ? intreaba el.

            -Ma duc sa ma intalnesc cu Caroline la cafenea. Tu?

            -Vin si eu , sau este o intalnire ca intre fete? Deja ii vedeam zambetul lui strengar.

            -Nu.desigur ca poti veni.Ajung acolo imediat.Pa ,pa te iubesc. Ii spun si inchid.Atunci am vorbit pentru ultima data cu Edward.Parca “te iubesc”  pe care i l-am spus erau un fel de  adio, dar macar stia ca il iubisem.Da , stiu ca vorbesc de parca as fi moarta acum dar asta a insemnat pentru mine tot accidentul, sfarsitul vietii. Semaforul arata rosu , ma opresc si astept.In timp ce ma dadeam cu luciu de buze  vad in oglinga ca in spatele meu vine o masina cu viteza.Credeam ca avea sa opreasca.Dar cand imi dau seama ca nu pune frana incerc sa ies din masina dar centura se blocase.Am inceput sa tip dupa ajutor dar era prea tarziu.masina a intrat in mine cu viteza incat am dat cu capul de volan , geamurile se sparsesera si cioburi imi  intrasera in piele.Eram plina de sange.Am crezut ca am scapat, desi ma durea ingrozitor capul.Dar  in timp ce ma chinuiam sa ies din masina a cazut partea de sus a masinii in capul meu incat am lesinat pe loc.

 Cand m-am trezit ma dureau toate oasele dar mai ales capul.Nu mai tineam minte nimic , cum am ajuns intr-o camera de spital parca era, nici cu ce ma imbracasem de dimineata sau ce facusem .

            -In sfarsit , te-ai trezit, ne-am facut atatea griji draga mea.Langa pat aparuse o femeie de vreo 40 de ani cu par saten si draguta.oare cine era? Ma cunostea?

            -Aaa.... nu stiam cum sa o spun ca sa nu se supere, dar cine esti?atunci intrase in camera un barbat cam de aceasi varsta imbracat intr-un costum elegant.Femeia aceea se intoarce spre el si ii spune panicata:

            -Dragule nu stie cine sunt!!!! Ma intrebat cine sunt eu, fa ceva. Spune incepand sa planga.barbatul se uita putin la sotia lui si se intoarce spre mine.

            -Nu stii cine suntem noi?Nici ce ai patit?

            -Nu, nu tin minte nimic.Va rog imi spuneti cine sunteti si cum am ajuns aici.Barbatul pleca din camera si se intoarce cu un doctor.Doctorul asculta ce spune si dupa aceea vine spre mine.

            -Buna,te simti mai bine?Nu stii cine sunt ei si imi arata spre cei doi care stau nemiscati si se uita la mine.

            -Nu, ar trebui?Imi spuneti va rog ce se petrece aici, de ce nu imi amintesc nimic din ce am facut pana acum?incepusem sa ma enervez  , ma intrebau aceleasi intrebari parca eram un copil mic

            -Sunt parintii tai! Spune doctorul pe un ton de parca spunea” oo, haide nu te mai preface, de parca nu i-ai cunoaste”.Ce , erau parintii mei? De fapt era logic doar ei puteam sa fie aici la spital cu mine.

            -Imi poti spune cum te cheama?Am incercat sa imi dau seama cum ma cheama, dar in zadar.Vazand ca nu raspund , doctorul se intoarce spre parintii mei.

            -Imi pare rau sa va spun dar fiica voastra are amnezie generala.Nu isi poate aminti nimic si nu stiu daca isi poate reveni vreodata.V-as recomanda un doctor specialist in astfel de cazuri, dar este in Virginia.Parintii mei se uita ingroziti la doctor si apoi la mine.

            -Da, va multumim domnule doctor.Vai Bella , draga mea nu pot sa cred.Am inceput sa plang, nu stiam ce e cu mine ce o sa se intample.

               ---------------------  Peste 1 an-------------------------

Viata mea se schimbase total , ma mutasem pentru un an in Mystic Falls, Virginia.Aici am intalnit-o pe Elena si imi devenise prietena mea cea mai buna.Am fost la scoala si a fost bine.Dar sa va spun putin despre fata de acum: am 17 ani, sunt slaba,ten palid, ochi ciocolatii si par lung si ondulat saten.Elena este foarte draguta dupa cum ii spun mereu iar ea nu ma crede.Este inalta de aceasi inaltime cu mine , par drept lung si saten cu suvite rosii .Amnezia mea a ramas la fel, doctorul mi-a recomandat sa o iau de la zero si poate pe parcursul anilor imi voi aminte cate ceva dar cel mai bine era sa ma duc acolo unde am amintiri, adica in Froks.imi era putin frica de ce avea sa se  intample acolo.Cum o sa ma descurc cu fostii mei colegi, cine era preietena mea cea mai buna, cum eram eu , oare aveam  prieten? Partea buna era ca vine si Elena cu mine si ma putea ajuta.

 Am ajuns in sfarsit in Forks .Parintii lui Elena au cumparat casa de langa noi asa ca eu cu Elena o sa fim aproape. A doua zi ma duceam la scoala.Am despachetat tot.Nu imi aduceam nimic aminte despre casa, si pot sa spun ca dormitorul meu arata foarte bine se pare ca aveam gusturi.

-----A doua zi dimineata-----

            -Esti gata , Bella? imi spune Elena in parcarea liceului.Credeam ca eram gata dimineata dar ajunsa in fata liceului nu mai eram asa de sigura.

            -Cred ca da.Sa o facem ii spun Elenei si pornim spre intrare.....