Capitolul 1- Dincolo de tacere

Capitolul 1

Buna, ma numesc Bella Swan.Am 17 ani si stau impreuna cu Renee( mama mea) si cu Phil,sotul ei in Phoenix.Parintii mei s-au despartit de cand eram mica si de atunci locuiesc cu mama , dar in vacante ma duc si la tata, Charlie care sta in Forks, un oras ploios de fapt foarte ploios si umed.Am terminat clasa a 10 a  in sfarsit si acum ca a venit vacanta vreau sa mi-o petrec in Forks impreuna cu tata.Mi-am luat  ramas bun de la mama si Phil la aeroport si am urcat in avion. Imi era foarte frica de avioane.Mai ales de cand am vazut in filme si la stiri o gramada de accidente de avion.Am decolat de vreo 30 de minute .Cand incepusem sa ma simt mai bine avionul incepe sa aiba tulburente, cred.De obicei ele apareau cand era vreme urata afara , iar in cazul acesta este foarte frumos afara.Incepusem sa ma panichez, tremuram toata .Din cabina pilotilor a iesit chiar capitanul .

            -Va rog nu va panicati , dar unul dintre motoare a murit si trebuie sa aterizam de urgenta intr-o padure asa ca nu va ridicati de pe scaune , ne spune capitanul.Cum sa nu te panichezi cand auzi ca a murit un motor si trebuie sa aterizam cat mai repede?Se pare ca nu eram singura care mai avea putin si lesina, toti pasagerii tipau pe acolo si isi strangeau copii de mana.Incepusem sa ma rog  cand partea din fata a avionului s-a lasat in jos si am inceput sa pierdem din altitudine .Cand avionul a atins pamantul aveam mare viteza.Multe dintre bagajele oamenilor erau aruncate in fata.Centura ma ranea la gat .Un bagaj a venit cu toata viteza in capul meu, am simtit cum capul se smuceste in fata.Pentru momentul totul in jurul meu devenise negru.Imi curgea sange din nas si plangeam.Cand avionul s-a oprit toata lumea s-a napustit afara.Mi-am desfacut centura si am inceput sa alerg spre usa.Toata lumea se impingea sa iasa, pana la urma am reusit sa ies si eu ultima.Eram intr-o padure , in fata mea erau oamenii adunati strigandu-mi sa ma misc mai repede ca o sa explodeze. Nu am priceput la inceput ce vroiau sa spuna cu explozia, dar am inteles prea tarziu ca avionul avea sa explodeze.Dintr-o data s-a auzit o bubuitura puternica din spatele meu, iar in secunda urmatoare am fost aruncata in adancul padurii. Cand am descgis ochii eram pe pamant, un papuc era pe o creanga, ma dureau toate, aveam impresia ca mi-am rupt piciorul si eram plina de sange.Auzeam in departare sunetul salvarii, oamenii tipand .Am incercat sa ma ridic si sa merg spre ei.Dar nu am putut , nu puteam sa imi misc picioarele,nu ma ascultau.Am incercat sa strig dar a iesit numai o soapta.Se pare ca o sa mor aici mi-am spus plangand..Nu am mai putut rezista si am inchis ochii. Am revazut-o pe mama in minte care imi spunea sa nu renunt sa ma ridic si sa merg la ea.Am deschis imediat ochii si cu greu m-am ridicat.Era liniste , nu se mai auzea niciun fel de zgomote.Se pare ca ma crezuse moarta si au plecat. Am pornit sa caut o autostrada, sau un sat  ca sa ma ajute cineva.Am mers cred ca o ora incontinuu, dar nici urma de masini sau oameni.M-am impiedecat de o piatra si am cazut.Am tipat cand la impactul cu pamantul.Acum sigur aveam si o mana rupta.Am stat cateva minute nemiscata .Cand am ridicat privirea am vazut in fata mea o casuta ca din povesti  din lemn si care mai avea putin si se darama.Poate gaseam pe cineva acolo , mi-am spus in timp ce ma indreptam spre usa.Mi-a deschis usa o fetita mica de vreo cinci ani .Avea un par lung si putin ondulat si ma privea cu ochii ei mari si verzi.

            -Buna, spun eu.Pot sa intru putin , ca nu ma simt bine.Doar putin timp, te rog.

            -Desigur, o sa vorbesc cu tata.Avem o camera la etaj pe care o poti folosi . Intra, spune si imi face loc.In  interior era la fel ca pe dinafara, erau cateva scaune , o canapea si un semineu.

            -Imi poti arata unde este camera in care o sa stau? Eram terminata , nu mai puteam sa stau in picioare, vroiam doar o baie si un pat, iar maine o sa vorbesc cu tatal fetitei sa ma ajute sa ma intorc acasa.Ma condus  la etaj intr-o camera micuta dar curata.

            -Multumesc , apropo cum te cheama?o intreb.

            -Renesme! spune ea fericita.Esti reala nu ?

            -Da , spun eu confuza de intrebare.Pe mine ma  chaeama Bella.Dupa ce a plecat Renesme am facut un dus si m-am trantit pe pat dupa aceea.Ma gandeam la mama si la Charlie.Oare ce fac acuma, ma cauta, m-au dat disparuta?Am adormit cu gandul la fetele parintilor mei cand o sa ma vada teafara si o sa le povestesc prin ce am trecut.

    A doua zi dimineata eram mult mai bine si am cautat in singurul dulap din camera niste haine , ca ale mele erau rupte si murdare.Am gasit o pereche de blugi si un hanorac. M-am dus in bucatarie sa imi caut ceva de mancare.Acolo am gasit-o pe Renesme.

            -Buna dimineata!

            -Buna  dimineata Bella. Am crezut ca ai plecat.Ma duc sa  il aduc pe tata sa te vada.Si a fugit de acolo inainte sa spun si eu ceva.

Am luat o briosa  de pe masa si m-am asezat pe un scaun.In usa bucatariei a aparut un barbat , cu un ten palid, si un par de culoarea mierii care statea in toate directiile.Era foarte frumos si avea un fizic impresionat numai era trist asa mi se parea.

            -Bella , el este tatal meu , Edward, spune Renesme.

            -Ma bucur sa va cunosc, spun eu zambindu-i.El nici macar nu se uita la mine.

            -Multumesc pentru ca ma-ti lasat sa stau la voi, dar daca nu este deranjul prea mare mai pot sta cateva zile pana imi revin , va platesc am adaugat eu repede.Cand o sa vorbesc cu mama o sa ii spun sa trimita bani.Edward nici macar nu m-a privit si nici macar nu mi-a raspuns.

            -Tati, Bella mai poate sta cu noi? Te rog!! spune Renesme uitandu-se la tatal ei cu o fata de catelus.

            -Bine ,dar sa nu se astepte sa ii fac de mancare si sa ma comport ca o gazda buna, spune uitandu-se la Renesme , si a plecat fara sa mai spuna ceva.Vorbea ca si cum nu eram in aceea camera.Era foarte nepoliticos.

            -Ce bine ca stai, acum o sa am cu cine ma juca! striga Renesme bucuroasa.

            -Da , asa este.Unde este mama ta?

            -Mama a murit, acum un an si de atunci stai aici cu tata.Dar eu pot sa vorbesc cu mama si mereu o vad.

            -Cum adica?spun eu derutata

            -Vine si ma viziteaza tot timpul. Saracuta , m-a gandeam eu crede ca vorbeste cu mama ei.Restul zilei m-am jucat cu Renesme.Edward nici macar nu a mai aparut.Renesme mi-a spus ca munceste pe afara.

 A doua zi l-am gasit pe Edward in fata casei uitandu-se cu mila la Renesme care tipa si vorbea.Atunci mi-am amintit ca imi spusese ca mama vine la ea.

            -Saraca! spun eu lui Edward .El nici macar nu s-a intors , continua sa se uita la Renesme.

            -Lasa ca o sa ii treaca nu mai fi suparat, spun si il ating pe umar.Imediat ce l-am atins s-a incordat a oftat si a plecat  in casa trecand pe langa mine . Doamne oare ce are omul asta cu mine?