Capitolul 9- Dincolo de tacere

              Capitoulul  9  Un nou inceput

            La aeroport  ma astepta tata.Primul lucru pe care l-am observat in Forks a fost vremea. Era asa de “ cald”! Bine ai venit in insoritul Forks , Bella ! mi-am zis.Tata era putin stanjenit dar si foarte bucuros ca venisem la el  teafara.Nu se schimbase deloc de cand l-am vazut ultima data. Acelasi par negru si aceasi mustata si nu in ultimul rand , acelasi caracter.Drumul pana acasa a fost foarte lung si foarte tacut.Dar intr-un fel era mai bine asa, gandurile mele puteau zbura departe la  Edward...In fiecare clipa ma gandesc la el.Creierul meu imi spune sa nu mai visez atata la el ca nu exista, dar inima imi spune ca o sa il intalnesc curand.

            Casa era intunecata si mohorata, genul meu. Camera mea era la etaj .Era o camera micuta, simpla cu un birou, o mica biblioteca, pat si un calculator vechi, foarte vechi de fapt.Dar camera aceasta  ma reprezinta si o ador.Dupa ce mi-am asezat lucrurile, am coborat la bucatarie.Era o bucatarie  mica ,anosta cu un mobilier galben strers  , o masuta si cu un scaun . In acel moment bucataria tipa dupa ajutor, fiindca Charlie era la aragaz si mesteca ceva intr-o tigaie din care iesea fum.Am inchis repede aragazul , l-am dat pe tata la o parte , am luat tigaia si am aruncat tot continutul ei care nu arata foarte bine.

                        -Doamne tata! Cum de nu ai dat pana acum foc la casa?

                        -Pana acum nu am mai gatit , tot timpul comand mancare.

                        -De acum o sa iti gatesc eu, incepand de acum. Am inceut sa caut prin dulapuri ceva ingrediente ca sa am o idee ce sa fac.Ce sa cauti cand bate vantul prin ele. Intorcandu-ma spre Charlie , care studia masa foarte intens , i-am spus:

                        -Ma duc la cumparaturi.

            Am luat  toate lucrurile necesare pentru a face mancare. M-am dus si mi-am luat ceva haine, pentru ca se pare ca vremea de aici nu se potrivea cu hainele mele mult prea subtiri.Am plecat din magazin cu cateva hanorace si pantaloni largi.Stiu ce o sa spune-ti ca mi-am luat niste haine de sters pe jos mai degraba decat imbracate.Dar mie chiar nu imi pasa.Saptamana care a urmat a trecut repede facand mancare , curatenie si cititind.

            “TARRRRRRRRRRRR.!!!!..

                        -Doamne !! am strigat eu aruncand ceasul pe jos, pentru ca nu gaseam butonul de oprire.Se pare ca trebuie sa cumpar altul.m-am indreptat spre baie pentru a face dus.Peste 5 minute ies relaxata si gata pentru o noua zi .M-am oprit in mijlocul camerei.Mi se parea ca am uitat ceva, dar ceva foarte important.Cred ca doar mi se pare.In timp ce faceam patul,m-am oprit  ca fulgerata...

                        -DOAMNE!!!!!! Am inceput sa strig. AZI ESTE PRIMA ZI DE SCOALA!!!!!!          Cum poti sa uiti asa ceva?? Numai o persoana cu probleme la cap uita asa ceva.Am inceput sa vorbesc cu voce tare cu mine, de fapt ma faceam in toate felurile in timp ce mi-am luat prima pereche de blugi care mi-au iesit in cale si un hanorac negru.Mi-am prins parul in coada de cal si am plecat.

            Nu era de ajuns ca eram in intarziere dar a si inceput a ploua! Noroc ca aveam camioneta mea rosie , pe care am primit-o de la tata.Stiam cu exactitate unde este scoala, doar ce naiba , nu am cum sa ma ratacesc in orasul asta mic.De fapt daca ma gandesc mai bine la cate am patit numai de azi dimineata , puteam foarte bine de a realiza acest lucru.

            In parcare erau o gramada de masini, dar am gasit un loc la capat . Se pare ca am putin noroc in proportie de 0,1 %.Acum ca ma indreptam spre scoala am putut  sa o vad si eu mai bine. Arata ca o inchisoare.Era IMENSA ! O sa imi i-a saptamani pana ce ma obisnuiesc  cu  clasele.Am fost la secretariat , mi-am luat orarul de la o femeie de vreo cincizeci de ani ,dar draguta.Se pare ca prima mea ora este matematica.La vechea scoala nu aveam probleme cu notele, ma descurcam la orice materie.Deja se sunase de vreo 5 minute.Speram ca toata lumea sa ma ignore, nu imi placea sa fiu privita ca pe un soi de extraterestru.Cand am gasit in sfarsit clasa, am tras aer in piept si  am deschis usa.

            In momentul acela toata activitatea s-a oprit si toate privirile s-au intors spre mine.Cica sa nu ma fac remarcata!Da sigur, acum chiar ca sunt in atentia tuturor, mai ales ca intarziasem in prima zi de scoala.Am simtit cu imi ia fata foc, dar nu m-am stresat prea mult pentru ca acum aveam alte probleme. Profesorul a luat un manual de pe catedra si mi l-a inmanat .

            -Data viitoare spre ca numai intarzii, nu stiu cum era la scoala ta dar aici se vine cand se suna nu dupa, spune el.

            -Da, domnule, am spus incet! si am plecat spre o banca goala de langa geam.Da, de parca nu stiam ca trebuie sa vin inainte de a se suna ! Doar nu sunt proasta am murmurat doar pentru mine.Dar se pare ca profesorul auzise ceva.

            -Ati spus ceva domnisoara Swan?

            -Aaaa  n-nu, am spus balbaindu-ma.Am rosit mai tare, si am luat-o repede spre banca pana nu ma si impiedic.Profesorul  a inceput sa vorbeasca despre functii, Eu deja stiam asta.Ora a trecut groaznic de greu, mai toti ma priveau pe furis.Asa ca am stat cu ocii in caiet mazgalind.Cand s-a sunat am plecat  mai mult alergand , murmurand un “la revedere”.Dupa vreo cateva ore in care am fost privita de toata scoala , a venit ora pranzului.Inca doua ore si plec acasa, unde pot fi eu insami.La cat de distrasa eram am intrat in cineva.

            -Hei, uite-te pe unde mergi , ciudat-o!! Am tresarit la auzul vocii care era autoritara.Am ridicat privirea si in fata mea se afla o fata blanda, inalta  cu niste pantaloni stramti si un maieu.Alea sigur erau haine foarte scumpe.Cunosc genul asta de fata.Se presupune ca trebuia sa ma inchin acum si sa imi cer mii se scuze, poate chiar sa ma pun in genunchi, pentru ca vezi draga doamne am dat peste diva scolii.Iar eu am avut tupeul sa o ating, ca poate ii dau bacterii!Eu doar m-am holbat la ea cateva secunde bune, iar cand am vazut ca mai avea putin si exploda am plecat fara sa  spun ceva.Pe viitor trebuie sa stau departe de ea.

            In cantina am incercat sa nu bag in seama lumea de acolo si m-am asezat la o masa departe de acele priviri.Am inceput sa studiez cu mare interes mancarea din fata mea, de parca numai vazusem in viata mea o supa.La un moment s-au auzit niste tocuri care se auzea din ce in ce mai tare pana cand s-a oprit.Am ridicat privirea si mi-am dat seama de ce s-au oprit.Pentru ca persoana respectiva s-a oprit la masa mea.Era fata in care am intrat .Aveam impresia ca iesea fum din urechi si din narila cum se uita la mine,Cred ca daca privirea ar putea ucide as fi pe jos acum.

            -Pentru cunostinta ta eu sunt cea care conduce aici , si atunci cand ma enerveaza cineva nu scapa asa de usor.Sunt sigura ca tu crezi ca fiind noua aici poti sa imi iei locul.Dar la cum arati nu prea cred ca ai sanse.

Cand am auzit asta am ramsa cu privirea la ea si cu gura deschisa.

            -Sa iti iau locul?! Am spus,  vocea mea sunand cu o octava mai sus dn cauza mirarii si a socului.Tousi am spus asta mai incet pentru ca chiar nu aveam nevoie de spectatori.

            -Da, chiar asa! spune ea  aplecandu-se spre mine.

            -Doamne, cred ca in capul ala al tau de diva nu exista creier! am spus eu mai mult pentru mine.dar se pare ca ma auzise.Doamne ar trebui sa imi tin comentariile doar pentru mine.

            -Ma faci cumva prosta?! tipa ea .Dintr-o data s-a facut liniste in cantina, nici musca nu se auzea. Toti se uitau la noi, unii amuzati altii  cu groaza.Enervata ca acum toata scoala era cu ochii pe noi si eu eram chiar satula, am explodat pur si simplu.

            -Oooo  ..stati putin! Diva stie ce insemana a fi prost? Bravo, am spus eu ridicandu-ma de pe scaun si aplaunzand, Am crezut ca nu ai creier dar se pare ca m-am inselat, pun pariu ca ai o bucatica de creier care contine cuvinte “frumoase”, aratand ghilimelele.Am dat sa o ocolesc dar m-a prins de incheietura mainii.

            -Stai putin scarba ce esti, spune ea scuipand parca cuvintele.Nu pleci de aici pana nu iti ceri scuze ca m-ai enervat dar in genunchi.Nimeni dar nimeni nu vorbeste asa cu Tanya. Eu am afisat doar un zambet de proasta, mi-am smucit mana si m-am pus in genunchi.Tanya credea ca o sa imi cer scuze dar eu aveam in mana sticla cu suc de struguri si am rasturnat tot continutul pe panntofii ei de firma.Acestia erau albi si din piele intoarsa.Vazand ca nu zic nimic , Tanya s-a uitat sa vada ce fac.Cand a vazut pantofii ei care acum erau movi a inceput sa tipe .Toata lumea a inceput sa rada, am profitat de moment si am intins-o.Cand am ajuns acasa m-am dus direct in camera si realizand de abia acum ce am facut am inceput sa plang. Doamne acum chiar ca am incurcat-o, Tanya  o sa  omoare.Nici eu nu stiam de unde venise tupeul acela.Eu doar eram calma si imi era rusine sa vorbesc cu oamenii.M-am ridicat nervoasa din pat si m-am hotarat ca de maine nu o samai fiu papusa nimanui...