Capitolul 5
M-am trezit devreme azi dimineata, m-am dus in bucatarie, am
pregatit cafeaua si cateva briose.Cand am terminat totul , l-am auzit pe Edward
venind spre bucatarie, aveam emotii, parca eram la scoala si trebuia sa dau un
test.Nu stiam cum avea sa reactioneze Edward la toata treaba asta, sper numai
sa ii placa.De fapt daca ma gandescs mai bine nu trebuia sa fac asta , dar era
prea tarziu , asa ca m-am asezat la masa
cu micul dejun in fata mea.Cand a intrat in bucatarie s-a oprit si s-a uitat
mirat si confuz la cafeaua si la briosele din fata mea.Avea parul umed de la dus si ii statea in toate
directiile, de fapt era foarte sexy. Nu mai aveam mult si ma duceam la el sa ii
pun mana in par , sa il simt.”Bella revino-ti!” ma certam singura.Era imbracat cu
o pereche de blugi decolorati si avea o camasa care lasa cam mult la vedere din
pieptul lui, off doamne de ce ma chinuia in asa fel! Vine se aseaza la masa i-a
cafeaua o ridica la gura si bea putin apoi o lasa jos si se uita la mine.
-Buna
dimineata! Multumesc pentru cafea, imi spune el uitandu-se in continuare ciudat
la mine.Oare aveam vreun cos pe fata? Imposibil , dimineata cand m-am trezit
primul lucru care l-am facut a fost sa ma aranjez si atunci nu aveam nimic pe
fata!
-Buna
dimineata! raspund eu afisand cel mai bun zambet al meu.Uite Edward, adaug eu, in legatura cu ce s-a intamplat
in seara aceea, nu am vrut sa te ating sau sa iti spun ca ar putea exista ceva
intre noi.”desi as vrea “adaug eu in minte, dar te iubesc. Mi-am dat prea tarziu seama de ce am
zis .Am dus mana la gura si m-am uitat la el, asteptand parca undeva in mintea
mea sa spuna ca si el ma iubeste dar tot
ce a facut a fost sa se ridice de la masa si sa plece .
La naiba!Cand sunt im preajma lui nu gandesc cum trebuie,
scot pe gura asta a mea numai prostii! A coborat si Renesmee dupa cateva minute
timp in care am stat ca proasta uitandu-ma la usa fara sa ma gandesc la ceva
anume.o auzeam pe Renesmee cantand in timp ce venea spre mine.Era ca o raza de
soare, lumina orice incapere intunecata si trista.
-Buna
Bella, ce mai faci? imi spune asezandu-se pe scaunelul ei.Ai facut micul dejun?
spune uitandu-se la mancare si apoi la mine cu o privire ciudata.Ce se intampla
in casa asta de se uita la mine asa ciudat doar pentru ca am facut un amarat de
mic dejun?
-Da dar ce
s-a intamplat?
-Nu stiam
ca poti atinge lucrurile, aaa adica sa faci briose, spune repede corectandu-se
.
-Cum adica sa ating lucrurile? spun confuza.
-Aaa...nimic,
uita de asta.Ieri am mai vorbit cu mama si mi-a spus ca esti o fata draguta si
este fericita ca esti aici cu noi. Mi-a mai spus ca pot sa iti arat cutia noastra
adica a mea a si a lui mama cu lucrurile mele.Ma duc sa o aduc, spune si pleaca
fara sa mai apuc sa spun ceva.
-Gata am
adus-o, spune Renesmee in timp ce intra in bucatarie gafaind.Cutia era roz si
avea diferite abtipilduri cu animale si printese si mult sclipici.Deschide
cutia si rastoarna tot contin
utul ei pe masa.
-Astea sunt
lucrurile mamei si colectia noastra de varfuri de sageti, spune ea si imi arata
o bucata rosie de la o bluza , cateva poze cu ele doua si multe varfuri de
sageti colorate.
-Asta este
o bucata din bluza preferata de culoare rosie a mamei, iar acestea sunt varfuri
de sageti dupa cum ti-ai dat seama.Mai aveam doar una de gasit impreuna cu mama
dar ea a murit si nu am mai cautat , spune stergandu-si lacrimile de la ochi.Imi
este foarte dor de ea!
-Nu plange,
spun si ma duc sa o imbratisez.Ea doar statea nemiscata si plangea.Mama ta este
tot timpul cu tine si te vegheaza de sus, ea va fi tot timpul cu tine aici ,spun
eu aratand spre inima ei.
-Ma duc
afara sa ma intalnesc cu prietenele mele, spune repede iesind.
-Bine du-te
, dar ea deja plecase.Nu mi-am dat seama ca plangeam si eu decat atunci cand o
lacrima a cazut pe mana mea..Mi-am sters repede lacrimile inainte de a ma vedea
cineva .Am iesit putin afara sa ma plimb prin padure, aveam nevoie sa imi
limpezesc mintea. In timp ce mergeam prin padure se aude o voce ca o soapta.
-Bella....,
spune vocea. Am urmat-o si m-a condus intr-un luminis , razele soarelui
patrundeau printre ramurile copacilor, creand un spatiu ca in povesti. In clipa
aceea am simtit ca trebuie sa ma uit la picioarele mele.Acolo la picioarele
mele statea un varf de sageata alba despre care imi vorbise Renesmee.

-Oh ,doamne
esti......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu